luni, 3 februarie 2014

Jack Goes Boating (2010)

Am vazut in fine, ca un omagiu, debutul regizoral al lui Phillip Seymour Hoffman (si ramas acum singurul sau film :( , Jack Goes Boating, dupa piesa lui Robert Glaudini. Un film intimist, tandru-dulce amar, o dovada in plus a talentului imens a lui PSH, care si-a reluat rolul de pe scena, secondat aici de John Ortiz (excelent), de Amy Ryan (pe care o numeau o Isabelle Huppert newyorkeza)si Daphne Rubin-Vega.

Doua cupluri newyorkeze, un melanj a la Woody Allen, dar cu personaje mai disfuctionale si working class, si un ton optimist. Un prim film in care Hoffman isi ofera un rol minunat, de misfit, cald insa fata de freaksii jucati in alte parti, cu caciula de iarna, si dreadlocks sub ea, sofer de limuzina, timid si putin sarac cu duhul, sau doar un pic autist.
Muzica de Grizzly Bear si piese de Fleet Foxes, Cat Power, Goldfrapp. Melodia Rivers of Babylon, in varianta celor de la The Melodians, nu va mai fi niciodata la fel.
un interviu cu PSH despre film, in The Guardian !
Philip Seymour Hoffman has a gift for playing quickly embarrassed men who fear rejection. He can convey such vulnerability in some roles that we're on his side without the script needing to persuade us. We want to finish his sentences, clap him on the back, cheer him up. In other roles, such as "Synecdoche, New York," he projects enough ego to enforce his will for years on end. There's an actor for you.
Roger Ebert, in cronica la Jack Goes Boating

afis fals de comedie romantica, rom-com, si unul mai potrivit:

3 1/2 din 5, 7 din 10 ! i-as fi dat mai mult, pt ca m-a emotionat teribil, dar asta si datorita momentului tragic. Philip Went Boating :(


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu